AlÄturi de el se aflÄ Mihail, foarte tânÄr. Veniturile domniei veneau în principal din dÄrile, birurile, prestaÈiile Èi dÄjdiile cuvenite acesteia, vÄmile neconcesionate, morile, braniÈtile Èi bÄlÈile domniei, amenzile Èi taxele de judecatÄ percepute în ÈarÄ etc. Portretul din biserica mare a mÄnÄstirii Cozia a fost refÄcut în timpul domniei lui Neagoe Basarab, dupÄ vechiul model. Domnul era apărătorul supuşilor săi (comandantul oştilor, împărţitorul suprem de dreptate) şi cel spiritual al ţării, ca şi ctitor de lăcaşe pentru înălţarea de slujbe. Ele primeau danii din partea voievodului, uneori cu ohabă (imunitate, anume nici un dregător domnesc nu avea voie să-şi exercite drepturile acolo sau să impună ceva; uneori oamenii de pe acele moşii erau scutiţi de oaste - nu însă în timpul domniei lui Mircea). Cea mai importantÄ ocnÄ era cea de la Ocnele Mari, lângÄ Vâlcea. TotodatÄ, negustorii lioveni sunt lÄsaÈi liberi sÄ-Èi desfacÄ orice marfÄ oriunde în ÈarÄ. De asemenea, o serie de instituÈii de învÄÈÄmânt (colegii naÈionale din ConstanÈa Èi Râmnicu Vâlcea, Academia NavalÄ din ConstanÈa ce administreazÄ Èi bricul Mircea etc. Neavând la el pecetea cea mare, Mircea confirmÄ cu sigiliul cel mic,[111] reprezentând un leu rampant. Ãntre principalele teze, sunt de amintit urmÄtoarele. Comisul are în administraÈie grajdurile domneÈti. Arama sau obiectele realizate din aceasta erau exportate în Ardeal şi alte zone (spre exemplu, cetatea Caffa a cumpărat trei clopote de aramă în 1419). Oastea cea micÄ este aÈa numita curte, constituitÄ Ã®n principal din boieri Èi sÄteni privilegiaÈi, datori sÄ se afle la dispoziÈia domnului, cu arme, cât mai repede cu putinÈÄ. Èi sÄ furnizeze domniei o dajdie. Ei erau cÄlÄri, sau pedeÈtri, în numÄr de câteva sute, âpesemne aleÈi dintre orÄÈenii sau ÈÄranii mai sÄraci, fÄrÄ pÄmânt, obligaÈi sÄ-Èi câÈtige viaÈa cu leafÄ.â[91]. [12][13] Prin aceasta s-ar explica în plus anume afirmaÈii în legÄturÄ cu înrudirea dintre Mircea Èi Vladislav al II-lea Iagello, acesta din urmÄ cÄsÄtorit a doua oarÄ cu Ana de Cilly[14]. Domnul avea dreptul să acorde scutiri sau să le concesioneze. Sigilul aflat pe tratatul încheiat în 1390 între Mircea cel Bătrân şi regele polon Vladislav al II-lea prezintă ca stemă a Ţării Româneşti un scut francez vechi mobilat cu o acvilă având capul conturnat şi aripile strânse, însoţită la stânga sa de o cruce, o stea în şase colţuri şi o semilună „crai nou”[99]. AceÈtia aveau dreptul sÄ-Èi schimbe stÄpânul, nefiind legaÈi de glie. Singura condiÈie impusÄ era ca domnul sÄ aibÄ dreptul de a cumpÄra primul, pentru nevoile curÈii. Administraţia locală era asigurată de dregători mai mici, boieri localnici sau trimişi ai domniei. P. P. Panaitescu[4] a afirmat: âDan Èi Mircea nu erau fii din aceeaÈi cÄsÄtorie a tatÄlui lor.â Èi mai departe: âAÈadar Mircea Èi Dan nu erau fraÈi buni...numele primei soÈii a lui Radu , Ana, care a fost maica lui Dan vodÄ, iar Calinichia era o altÄ persoanÄ, a doua doamnÄ a lui Radu.â Asupra originii doamnei Calinichia existÄ mai multe pÄreri între istorici. Această situaţie va dura până la 1428[30]. Oastea cea mică este aşa numita curte, constituită în principal din boieri şi săteni privilegiaţi, datori să se afle la dispoziţia domnului, cu arme, cât mai repede cu putinţă. 40.000 de soldaÈi, dupÄ unii autori). [19], Mircea urcÄ pe tron dupÄ moartea fratelui sÄu Dan, petrecutÄ la 23 septembrie 1386. În hrisoave sunt pomenite Motru, Jaleş, de Baltă, Jiu etc. Din 1408 îl va asocia la domnie pe fiul cel mare, Mihail, acesta avându-şi curţile la Târgovişte. PrestaÈiile datorate domniei constau în principal din transporturi, cÄlÄuze pentru îndrumarea Èi paza convoaielor domneÈti, cositul fânului, tÄiatul lemnelor, lucrul la întreÈinerea Èi repararea cetÄÈilor, paza la graniÈÄ, prinderea vânatului etc. Anumiţi istorici îl consideră pe Vlad ca fiind fiul lui Radu, şi deci frate cu Mircea[15]. Èi exporta cearÄ, miere, blÄnuri, etc. După bătălia de la Rovine, convingându-se că poate lăsa cu încredere feudele ardelene şi Banatul de Severin sub cârmuirea lui Mircea, Sigismund suspendă funcţia de ban de Severin. Mircea cel Bătrân a fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418. El coordoneazÄ activitatea grÄmÄticilor. Dacă până în vremea lui Vladislav Vlaicu comunităţile catolice depindeau de episcopia din Ardeal, voievodul Radu I înfiinţează (fie din motive politice, fie la îndemnul soţiei sale) prima episcopie catolică de pe teritoriul ţării, la Argeş. Ãntocmai ca Èi în cazul Banatului de Severin, profitând de scurta anarhie din Regatul Ungar, Mircea a preluat AmlaÈul Èi FÄgÄraÈul în virtutea vechiului drept de moÈtenire de la Vladislav I. Sigismund de Luxemburg le-a lÄsat sub stÄpânirea vasalului sÄu, deÈi cu neîncredere pânÄ la bÄtÄlia de la Rovine. Aceste legÄturi între comunitÄÈile ortodoxe balcanice au permis importante schimburi culturale Èi bisericeÈti. BacÄul Èi Bârladul fuseserÄ alese ca târguri de margine, întrucât nu mai erau alte asemenea aÈezÄri pânÄ la graniÈa munteanÄ (GalaÈi nu era încÄ târg). Pe lângÄ succesele militare, Mircea a fost un strÄlucit diplomat, atât în relaÈiile cu Ungaria Èi Polonia, cât Èi cu Imperiul Otoman, cÄruia i-a determinat o bunÄ bucatÄ de timp situaÈia internÄ. [5], Se pare cÄ Mircea a avut un frate mai mic, jupan Staico, menÈionat într-un singur document de danie al domnitorului pentru mÄnÄstirea Snagov; Staico dÄruieÈte mÄnÄstirii satul CiuliniÈa de pe BuzÄu.[6]. Èara era împÄrÈitÄ pe judeÈe, conduse de cÄtre cÄpitani numiÈi în vremea lui Mircea judeÈi. Aceştia erau datori să execute munci grele ori speciale (scoaterea sării din mină etc.) În timpul lui Mircea, monedele erau folosite mai ales de către străini şi negustori. PÄmânturile lor erau pÄstrate în familie generaÈie dupÄ generaÈie, dacÄ nu erau vândute cÄtre altÄ spiÈÄ de boieri. Ãn 1404 Mircea a reuÈit sÄ se impunÄ din nou drept conducÄtor peste Dobrogea. La acestea se pot adăuga numeroase documente din aceeaşi perioadă care indică precis stăpânirea Moldovei asupra ţinutului Putnei. Nicolae din Argeş. Ãn prima scrisoare cÄtre Nicodim, patriarhul îi rÄspunde la câteva întrebÄri asupra unor probleme de credinÈÄ religioasÄ, dând Èi citate din SfinÈii PÄrinÈi. Atât stareÈul Nicodim de la Tismana cât Èi mitropolitul Antim Critopol au purtat o corespondenÈÄ bogatÄ cu patriarhul Evtimie de Târnova, între anii 1375 - 1393. Tratatul a fost înnoit în 1404, cu termeni mai puÈini preciÈi. Mircea a acordat privilegii păstorilor români din Ardeal pentru ca aceştia să poată să-şi pască oile în munţii din Ţara Românească şi să se folosească de pajiştile şi bălţile din ţară nestingheriţi. Dumitru de mai târziu. Principalele oraÈe de atunci (ArgeÈ, TârgoviÈte, Severin, BistriÈa, BuzÄu, Târgu Jiu, Râmnic, Câmpulung, PiteÈti, Russenart, Giurgiu, BrÄila, Turnu) erau legate de drumuri pentru negustori Èi cÄrÄuÈi. Între timp, în 1396 Mircea, a participat, ca vasal al regelui maghiar, la cruciada anti-otomană pornită de puterile vest-europene. Prin aceasta s-ar explica în plus anume afirmaţii în legătură cu înrudirea dintre Mircea şi Vladislav Iagello, acesta din urmă căsătorit a doua oară cu Ana de Cilly[12]. În timpul domniei lui Mircea, ulterior cuceririi Vidinului de către turci (în 1396), moaştele Sf. Sarea se exporta mai ales în sudul Dunării, de unde se adunau astfel venituri importante. cit. Pieile de vite, brânzeturile, ceara şi mierea de albine erau exportate în cantităţi însemnate. Totuşi, cea de-a patra fiică a cnezului s-a căsătorit cu Nicolae de Gara în 1387, Doamna Calinichia este, în opinia lui Nicolae Iorga, Doamna Calinichia este una şi aceeaşi persoană cu doamna Ana, schimbându-şi numele în momentul călugăririi, Doamna Calinichia este originară dintr-o familie boierească din Oltenia, judecând după întinsele moşii pe care le deţine acolo, Privilegiul regelui Sigismund de Luxemburg pentru mănăstirile Vodiţa şi Tismana (1419) prin care erau scutite de vamă la ieşirea din Ardeal, Privilegiul regelui Sigismund pentru braşoveni (1395), Privilegiul lui Mircea pentru braşoveni (1413), redactat în două exemplare, slavon (6 august). P. P. Panaitescu a analizat aceste argumente în monografia sa dedicatÄ lui Mircea cel BÄtrân, demontându-le Èi dovedind cÄ graniÈa se afla pe Milcov. havasalföldi fejedelem 1386. szeptember – 1394. november (? Această delegaţie reprezintă prima participare a românilor la un congres internaţional[94]. Mircea cel Bătrân făcea atunci jurământului de omagiu, ceea ce în acele timpuri era de vasalitate: „Sub credința și jurământul nostru și al boierilor noștri, prestat de noi mai înainte, după cum se cuvine (sub fide et iuramento nostris et baronum nostrorum, per nos prius debite prestitis)”. Economia ÈÄrii este întÄritÄ prin mÄsuri privind sistemul de impozite Èi taxe, prin emiterea de monedÄ Ã®n cantitÄÈi suficiente Èi cu valori potrivite, precum Èi prin stimularea schimburilor comerciale cu ÈÄrile vecine cu care încheie tratate Èi privilegii în acest sens. âStofa acestei mantale e un ce prea curios Èi care meritÄ sÄ fie vÄzutÄ; este de pluÈ ce cuprinde niÈte flori galbene pe un câmp verde spÄlÄcit, cu ceva fir pe dânsul Èi cu oarecare însemnÄri roÈii, cât se poate de solid Èi curatâ. Aceasta arată că domnul era de fapt proprietarul superior al pământurilor. PuÈine Ètiri existÄ Ã®n legÄturÄ cu victoria din 1404, anume doar o scrisoare a regelui ungar din acelaÈi an, în care menÈioneazÄ despre âfrumoasele izbânde dobândite de voievodul Valahiei împotriva turcilor, cu ajutor trimis din partea regeluiâ[52]. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn...”. PânÄ la moartea voievodului muntean, relaÈiile dintre cele douÄ ÈÄri vor rÄmâne cordiale. Ca urmare a acordului din 1396 dintre Ungaria Èi Patriarhie, pe fondul unei relaxÄri confesionale Èi a unei creÈteri a pericolului otoman, mitropolitul de ArgeÈ primeÈte titlul de âexarh al plaiurilorâ, urmând a pÄstori Èi Èinuturile româneÈti de peste munÈi. Vadurile de peste Dunăre erau la ostrovul Lopatna (lângă Brăila), Oraşul de Floci, Dârstor, Giurgiu, Şiştova, Nicopole, Ţimbru şi Calafat-Vidin (punct esenţial în comerţul cu Raguza). Mihail, asociat la domnie în 1408, moare în 1420. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată în tehnica au repaussé şi redă scena răstignirii Mântuitorului. Ãn Timoc trÄiau mulÈi români ceea ce explicÄ utilizarea titlului de Podunavia de cÄtre unii domnitori munteni din secolele urmÄtoare. V. MÄrculeÈ, A.V. În 1397 şi în 1400 au avut loc două incursiuni turceşti la nord de Dunăre, până în Transilvania, pe care Mircea cel Bătrân le-a înfrânt la întoarcere. În ianuarie 1392 ambii mitropoliţi ai ţării sunt trecuţi ca martori în hrisovul lui Mircea pentru mănăstirea Cozia. De asemenea, la jumÄtatea secolului al XIX-lea încÄ se mai gÄsea acolo Èi mantaua voievodului, prefÄcutÄ Ã®ntr-o sfitÄ preoÈeascÄ. Referitor la pasajele din Grigore Ureche, precizează că acesta a scris în secolul al XVII-lea, în vreme ce letopiseţele slavone contemporane nu pomenesc nimic despre luarea ţinutului din jurul Crăciunei, ci numai a cetăţii înseşi. Despre cultura din vremea lui Mircea cel BÄtrân se Ètie prea puÈin, în mare parte din cauza faptului cÄ nu s-au pÄstrat vechile manuscrise de la mÄnÄstirile Cozia, Tismana, Cotmeana Èi Snagov. Obverse. Spre exemplu în 1440, deci la peste douăzeci de ani de epoca voievodului muntean, ieromonahul Dorotei cumpără şase vii, plătind în schimb cu 3100 de vedre de vin. Prin raportare la perioada ulterioară, a lui Vlad Ţepeş, istoricii au estimat acest număr la 4-500.000[47]. [84], Ãn ceea ce priveÈte taxele Èi judecÄÈile, Èara RomâneascÄ a avut parte de sisteme ambulante ale fiscului Èi magistraturii. Alături de aceste produse, în Ţara Românească se mai produceau cantităţi însemnate de vin şi fructe, livezile de nuci şi alţi pomi fiind des pomenit în actele de proprietate. DupÄ clÄdirea noii mÄnÄstiri pe un teren mai larg, cÄlugÄrii Èi stareÈul s-au mutat aici, pÄstrând însÄ vechile privilegii, averi Èi moÈii. IarÄ mai înainte au fost având ÈÄrile amândouÄ pricinÄ, cÄ Èara RomâneascÄ vrea sÄ fie hotarul sÄu pânÄ Ã®n apa TrotuÈului, iar moldovenii nu-i lasÄ, pânÄ au vrut Dumnezeu de s-au tocmit aÈaâ. Chipul domnitorului a figurat Èi pe stema judeÈului Durostor, în perioada interbelicÄ, ca simbol al stÄpânirii sale pe acel teritoriu. Ãn cazul ohabelor (satelor cu scutire), cârmuirea aparÈinea proprietarului acelui sat (boier sau mÄnÄstire); în restul localitÄÈilor administraÈia era asiguratÄ de cÄtre dregÄtori locali Èi trimiÈi domneÈti. Ãn vremea lui Mircea, cavalerii români sunt pomeniÈi cu ocazia unui turnir în Ungaria, la Buda (1412). Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Panaitescu, p. 69, n. 7 (precizÄrile aparÈin editorului Gheorghe LazÄr), Pentru toate acestea, detalii la Panaitescu, p. 231 - 247 împreunÄ cu notele de la p. 248 - 250 întocmite de editorul Gheorghe LazÄr. Cu toate cÄ jurÄmântul de credinÈÄ nu s-a pÄstrat pânÄ Ã®n zilele noastre, aluzii la existenÈa acestuia se regÄsesc în tratatul de ordin politic Èi militar între cele douÄ ÈÄri, încheiat la BraÈov în 1395[23]. Pictură din biserica Episcopiei de Argeş, Doamna Calinichia este a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei, potrivit unei cronici sârbeşti târzii (sec. În perioada următoare, cei doi vor participa — separat sau împreună — la şedinţele sinodului patriarhal. De remarcat faptul că pentru început acest teritoriu a fost lăsat cu neîncredere sub stăpânirea lui Mircea. Colegiul National "Mircea cel Bătrân" Râmnicu-Vâlcea, Str. Este de amintit mormântul comesului Laurentius de Longo Campo, datând din 1300. Prin titlul sÄu, Mircea avea conÈtiinÈa cÄ este un domnitor Èi stÄpânitor ortodox, ales de Dumnezeu Èi uns de Biserica RÄsÄritului. La domnie a urmat fiul său Mihail I, asociat încă din 1408. [105] Aceasta înseamnÄ mai multÄ precizie, simplificare Èi prezenÈa mai multor elemente juridice faÈÄ de corespondentele sârbe sau bulgare.[106]. Ãn timp ce braÈovenii aveau voie sÄ-Èi desfacÄ produsele în partea rÄsÄriteanÄ a ÈÄrii, sibienilor le revenea apusul.[68]. În copia din 1536 a cronicii mai există încă o stemă pentru Ţara Românească înfăţişând pe un scut de argint doi negri adorsaţi, goi, dansând. Chiar Èi boierii fÄceau danii cÄtre aceastÄ mÄnÄstire: în 1413 jupân Aldea logofÄtul dÄruieÈte satul sÄu CireaÈov, de lângÄ Slatina. Stema dinasticÄ a lui Mircea, regÄsitÄ pe monedele sale, prezintÄ un scut francez despicat cu primul câmp fasciat în 8 piese iar al doilea plin. Stolnicul se îngrijeÈte de mesele domneÈti. Ãn primul rând observÄ cÄ Hasdeu a tradus greÈit cuvântul slavon кÑаи prin graniÈÄ Ã®n loc de margine. Ãn ceea ce priveÈte armamentul din vremea lui Mircea cel BÄtrân, preponderente erau arcurile cu sÄgeÈi Èi, în mai micÄ mÄsurÄ, sÄbiile. Ducaţii de tipul I au pe avers stema dinastică a domnitorului, iar pe revers un coif pe care se află acvila valahă. Se înfiinţează noi surse de venit în urma deschiderii minelor de aramă, în timp ce producţiile de cereale, animale şi sare cresc. Pe aceleaÈi baze, graniÈa esticÄ a fost stabilitÄ cu aproximaÈie pe culmile ce despart Èara Oltului de Èara Bârsei (MunÈii PerÈani, MunÈii Codlei). Cu toate acestea, Sigismund de Luxemburg, ca senior, îÈi pÄstra toate prerogativele stÄpânirii pe teritoriul ducatului fÄgÄrÄÈean. În 1401, mitropolitul Ţării Româneşti primeşte titlul de „exarh al plaiurilor”, având astfel jurisdicţie şi asupra credincioşilor din Ardeal[18][19]. Se obişnuia ca rezervele de cereale şi legume boabe să fie depozitate în grânare subpământene, construite astfel încât apa de ploaie să nu pătrundă la ele. Ultima editare a paginii a fost efectuatÄ la 8 decembrie 2020, ora 10:16. Èara RomâneascÄ Ã®ntreÈinea schimburi comerciale Èi cu ÈÄrile de peste DunÄre, precum Èi cu statele italiene (mai ales Genova Èi VeneÈia), ale cÄror negustori îÈi ancorau vasele în portul Licostomo. În 1409, Mircea respinge un nou atac al otomanilor lângă Silistra, fapt menţionat într-o inscripţie comemorativă în limba greacă descoperită în acest oraş: „Io Mircea, marele voievod şi domn a toată Ungrovlahia, a izbăvit [Dârstorul de turci][45]”. Mircea păstrează organizarea locală (dovada existenţei chefaililor, funcţionarii de tip balcanic)[40] însă va face donaţii de pământ dobrogean boierilor săi şi mănăstirilor[41]. Logofătul ţine socotelile domniei, scrie hrisoavele mai importante şi pune pecetea pe toate acestea. Ca şi senior feudal între boieri, avea privilegiul de dominium eminens (stăpân peste toate pământurile ţării). Tot domniei aparÈineau Èi cetÄÈile de apÄrare. De cele mai multe ori erau încheiate înţelegeri ori tratate comerciale potrivit cărora se obţineau scutiri de vamă. Statuetă Mircea cel Bătrân; Statuetă Mircea cel Bătrân. Vama era plÄtitÄ Ã®n bani sau în naturÄ, iar boierii garantau cu averea lor cÄ acest lucru se întâmpla cu stricteÈe. Lipsa oricÄrei menÈiuni istorice nu lasÄ sÄ se întrevadÄ numÄrul locuitorilor din Èara RomâneascÄ din vremea lui Mircea. Tot în categoria dijmei se mai înscriu veniturile de la ocnele de sare Èi din minele de aramÄ. Mai târziu, acestea au fost mutate în biserica episcopalÄ din oraÈ, unde se gÄsesc Èi astÄzi. [113], Sigiliul cel mic al lui Mircea aplicat pe tratatul cu Polonia în 1411, Stema Å¢Ärii RomâneÅti în cronica lui Ulrich von Richental (varianta din 1483), Stema Olteniei (ori a boierului Dobromir) în cronica lui Ulrich von Richental (varianta din 1483), StemÄ atribuitÄ eronat ÈÄrii RomâneÈti în cronica lui Ulrich von Richental (varianta din 1536). Mircea cel Bătrân "Exfactor". Pe lângă caii acestora, mai existau herghelii ale domniei lăsate în grija anumitor sate. Zimmerman, Urkundenbuch, III, p. 127 - 128, E. Kaluźniacki, Dokumenta moldawskie i multanskie y archiwum miasta Lwowa, Bibliografie asupra problemei în Panaitescu, p. 135, n. 34 alcătuită de editorul Gheorghe Lazăr, Cu o singură excepţie, când se află după ban, în privilegiul lui Mircea pentru, http://enciclopediaromaniei.ro/w/index.php?title=Mircea_cel_Bătrân&oldid=46222, Mircea cel Bătrân. Mihail, asociat la domnie probabil în 1409, moare în 1420. Aceasta s-a datorat în parte intensificÄrii schimburilor monetare Èi a emisiunii mari aflatÄ Ã®n circulaÈie,[64] dar mai ales efortului financiar pe care voievodul muntean a trebuit sÄ Ã®l facÄ Ã®n contextul conflictelor cu otomanii.[65]. Prima teorie avea ca argumente mai multe menÈiuni istorice. Vistiernicul se îngrijeÈte de veniturile Èi plÄÈile domniei. Însă în vara lui 1402 o nouă putere asiatică a biruit forţele turceşti, capturându-l pe sultan şi familia acestuia. AceastÄ situaÈie va dura pânÄ la 1428.[36]. Turcii instalează în Ţara Românească un vasal al lor, Vlad I, care va fi înlăturat de către Mircea, cu ajutor unguresc şi transilvănean, abia în 1397. Însă, după plecarea oştii turceşti, în anul următor, Mircea reuşeşte să cucerească toată Dobrogea, cu cetatea Silistrei[38][39]. cit., p. 95, n. 1 (lista a fost alcătuită de editorul Gheorghe Lazăr). Despre cultura din vremea lui Mircea cel Bătrân se ştie prea puţin, în mare parte datorită faptului că nu s-au păstrat vechile manuscrise de la mănăstirile Cozia, Tismana, Cotmeana şi Snagov. Prin această formulare era subliniată şi independenţa ţării, căci domnitorul fusese pus pe tronul său de către singur Dumnezeu, prin hotărârea adunării elective, nu de vreun alt rege sau împărat[73]. Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulţi ostaşi, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea „numai singură oastea s-o facă domniei mele”[79]. Dacă lui Nicodim îi răspunde din postura unui învăţat mai luminat, cu Antim tratează chestiunile pe picior de egalitate frăţească. Spre exemplu, în 1397 dÄ porunci Èi Èine scaun de judecatÄ pe când se afla în FÄgÄraÈ. Sigiliul aflat pe tratatul încheiat în 1390 între Mircea cel BÄtrân Èi regele polon Vladislav al II-lea prezintÄ ca stemÄ a ÈÄrii RomâneÈti un scut francez vechi mobilat cu o acvilÄ având capul conturnat Èi aripile strânse, însoÈitÄ la stânga sa de o cruce, o stea în Èase colÈuri Èi o semilunÄ âcrai nouâ. În perspectiva căderii Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-ar fi adus inamicul în zona porturilor dunărene, Mircea preia iniţiativa şi o alipeşte Ţării Româneşti în 1388[24]. Un uzurpator al istoriei - Mircea cel BÄtrân, Mircea cel Batran â Cosmarul de la Rovine, https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_cel_BÄtrân&oldid=13744080, Domni Èi domnitori ai ÈÄrii RomâneÈti, Români pe monede Èi bancnote româneÈti, Pagini ce folosesc legÄturi automate cÄtre ISBN, Articole Wikipedia cu identificatori ISNI, Articole Wikipedia cu identificatori LCCN, Articole Wikipedia cu identificatori SUDOC, Articole Wikipedia cu identificatori VIAF, Articole Wikipedia cu identificatori WorldCat-VIAF, Articole Wikipedia cu informaÈii bibliotecare, Creative Commons cu atribuire Èi distribuire în condiÈii identice, Doamna Calinichia este a patra fiicÄ a cneazului LazÄr al Serbiei, potrivit unei cronici sârbeÈti târzii (din. El prezintă două capete încoronate redate în profil, despărţite de o tulpină bifurcată în partea superioară. La 17 februarie 1411, Musa era proclamat sultan la Edirne (Adrianopol).[31]. Aceasta i-a fost acordată de către regele Sigismund fie după lupta de la Nicopole, fie în preajma lui 1398. Ãn copia din 1536 a cronicii mai existÄ Ã®ncÄ o stemÄ pentru Èara RomâneascÄ Ã®nfÄÈiÈând pe un scut de argint doi negri adorsaÈi, goi, dansând. Acesta din urmÄ trebuia sÄ acorde permisiunea sa pentru a putea fi înfiinÈatÄ o nouÄ moarÄ. [75] Ãn 1409 Mircea acordÄ un nou privilegiu[76] prin care condiÈiile se schimbÄ Ã®ntrucâtva. [115][116], Moneda comemorativÄ de circulaÈie, cu valoarea nominalÄ de 50 bani âMircea cel BÄtrânâ, Mircea cel BÄtrân. Commemorative issue. Într-o povestire bizantină („Călătoria lui Mazaris în iad”, 1415) se arată cum un grup de artişti greci, veniţi în Ţara Românească din motive comerciale, au fost primiţi foarte bine de către „prea mărinimosul voievod”. Deosebit de activitatea comercială efectuată pe mare, economia locală se baza pe bogăţia oilor şi a peştelui[43]. D. P. Bogdan considera că „formularele hrisoavelor slavo-române în totalitatea şi armonizarea lor sunt un produs propriu spiritului românesc al epocii, impregnat de mediul slav, elementele componente importate din mediul bizantin prin intermediul sud-slav şi din mediul apusean prin intermediul sârb sau ungaro-latin, modelându-se după nevoile cancelariei muntene”[96]. Tot în categoria dijmei se mai înscriu veniturile de la ocnele de sare şi din minele de aramă. Mircea cel Bătrân (n. 1355 – d. 31 ianuarie 1418), fiul lui Radu I a fost domnul Țării Românești în perioada 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394/1395. Ţara Românească întreţinea legături comerciale intense cu Ardealul, în special cu oraşul Braşov. Potrivit cronicarului bizantin Chalkokondyl, muntenii din vremea lui Mircea erau în majoritate ţărani, ocupându-se cu păstoritul. Pomelnicele mÄnÄstirilor Tismana Èi Arnota menÈioneazÄ o a doua soÈie a lui Mircea, doamna Anca. La Cozia, în paraclis (sau bolniţă, cum mai e cunoscut), Mircea apare cu părul netăiat şi o coroană similară străbunicului său Basarab I. Costumul său este bine detaliat, pieptarul prezentând patru vulturi bicefali bizantini ce semnifică rangul de despot al voievodului. Panaitescu, p. 248, n. 4 (precizările aparţin editorului Gheorghe Lazăr), Panaitescu, p. 249, n. 5 (precizările aparţin editorului Gheorghe Lazăr), Panaitescu, p. 288, n. 3 (precizările aparţin editorului Gheorghe Lazăr), Panaitescu, p. 367; vezi şi harta sa de la p. 19. Aceasta cuprinde caracterele arhitectonice ale şcolii sârbeşti din Valea Moravei şi păstrează în bună parte vechile sculpturi ornamentale. Cu toate acestea, sultanul Mahomed I reuşeşte să-şi înfrângă oponenţii şi plănuieşte o expediţie de pedepsire a voievodului valah. Ãn ducatele transilvÄnene mai existau cetÄÈile FÄgÄraÈ, Breaza, Sibiel Èi AmlaÈ, iar în Dobrogea HârÈova, Vicina Èi Enisala. Ãn anul 1409 Musa a venit în Èara RomâneascÄ, fiind primit de Mircea. BÄtÄlia nu este decisivÄ, cÄci Mircea cel BÄtrân, dupÄ o luptÄ datÄ lângÄ ArgeÈ, pierde tronul Èi se retrage în Transilvania. ExistÄ opinia cÄ cele douÄ personaje ar fi Mircea Èi fiul sÄu Mihail. AdministraÈia este organizatÄ centralizat, punându-se accentul pe sfatul boieresc alcÄtuit în principal din dregÄtorii curÈii. Ãn domeniul olÄritului, se remarcÄ vasele având litere sau propoziÈii incizate în pasta moale (de exemplu pe o strachinÄ smÄlÈuitÄ de la curtea domneascÄ scrie â[Io]an a scris în luna martie 8 zileâ), Èi cahlele de sobÄ având reprezentaÈi cavaleri în zale, descoperite la TârgoviÈte. The Mircea cel Bătrân Naval Academy (Romanian: Academia Navală "Mircea cel Bătrân") is a higher education institution based in the Black Sea port of Constanța that educates future officers for the Romanian Naval Forces, as well as maritime officers and engineers for the merchant marine.At the request of the Romanian Coast Guard, the Naval Academy prepares coast guard officers. Acesta era aplicat asupra satului, iar fruntaÈii repartizau sarcinile pe gospodÄrii. În schimb Ţara Românească exporta mai mult produse agricole. ExistÄ o singurÄ menÈiune documentarÄ a acestei stÄpâniri, datând din 23 ianuarie 1399.[41][42]. Un fiu cu nume necunoscut a fost luat ostatec la turci în 1417. Cea mai importantă ocnă era cea de la Ocnele Mari, lângă Vâlcea. Mircea şi cu Sigismund de Luxemburg reuşesc să se retragă la timp pe Dunăre. Ultima clasă socială era cea a robilor ţigani. Costumele sunt mai puÈin detaliate, iar de data aceasta Mircea poartÄ acvila bicefalÄ pe genunchii pantalonilor. I. Mircea vagy más néven Öreg Mircea (románul: Mircea cel Bătrân, fonetikusan: [ˈmirt͡ʃe̯a t͡ʃel bəˈtrɨn]), (1358 – 1418. január 31.) p.37. Mircea bazându-se pe o armatÄ mai micÄ (aprox 12.000 de soldaÈi), neputându-se opune într-o luptÄ deschisÄ, a ales o tacticÄ de hÄrÈuire. Trebuie menÈionat faptul cÄ Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele FÄgÄraÈ, AmlaÈ Èi Banatul de Severin; în plus i-a mai acordat castelul Bran Èi cetatea Bologa cu 18 sate[22]. Totodată, negustorii lioveni sunt lăsaţi liberi să-şi desfacă orice marfă oriunde în ţară. Un lăcaş catolic se pare că a existat şi la Râmnicu Vâlcea, pe locul bisericii ortodoxe Sf. [18], Numele lui însemna âMircea cel Vechiâ (din bÄtrâni, din trecut), dar odatÄ cu evoluÈia limbii a ajuns sÄ-Èi piardÄ sensul iniÈial, pentru cÄ numele în sine s-a pÄstrat neschimbat. DupÄ Ã®ntrevederea din 1406 de la Severin, în care regele Sigismund i-ar fi cerut lui Mircea cetatea Licostomo (Chilia Veche),[26] relaÈiile dintre Ungaria Èi Èara RomâneascÄ se înrÄutÄÈesc. Maria, a existat şi la Târgovişte, însă a fost distrusă de turci în 1395. Prezenţa mercenarilor la curtea lui Mircea nu este exclusă[82], deşi prima menţiune a acestora datează din vremea lui Dan al II-lea. Ãn ÈarÄ, tranzacÈiile se fÄceau însÄ preponderent în naturÄ. Cu regele polon Mircea mai avea douÄ legÄturi îndepÄrtate de rudenie, pornite de la Nicolae Alexandru[15]. OraÈele se aflau în proprietatea domniei, care le administra prin intermediul unui vornic domnesc, un pristav pentru iarmaroace, un birar Èi un folnog. Ãn legÄturÄ cu ultimul fragment citat din cronica lui Ureche, Panaitescu o socoteÈte doar o interpolare târzie, lipsitÄ de suport: în 1423, Alexandru cel Bun întÄreÈte, printr-un act, trei sate de pe Putna unui boier. Mircea urcă pe tron după moartea fratelui său Dan, petrecută la 23 septembrie 1386. Astfel, pentru a împroprietări mănăstiri, Mircea e nevoit să cumpere terenuri de la boieri. „Este clar deci că dacă oastea cea mare era o exceptare de la drepturile de scutire, însemna că ea rămâne la dispoziţia şi în slujba domnului, fără amestecul proprietarului. AceÈtia erau datori sÄ execute munci grele ori speciale (scoaterea sÄrii din minÄ etc.) Din această oaste făceau parte categorii precum plăieşi, datori a apăra trecerea peste munţi, şi opăcinaşii, care aveau obligaţia de a furniza vâslaşi[81]. Pentru a contracara o eventualÄ campanie militarÄ a regelui ungar, domnul muntean reînnoieÈte în 1410 tratatul cu Polonia. O categorie aparte a proprietarilor de pÄmânt erau mÄnÄstirile. [1] Ãn actele oficiale apare ca âÃn Hristos Dumnezeu, binecredinciosul Èi de Hristos iubitorul Èi singur stÄpânitorul, Io Mircea mare voievod Èi domn...â. De asemenea, în 1482, potrivit cronicarului Ureche, pe 10 martie voievodul Ştefan cel Mare a luat cetatea Crăciunei, cu ţinutul tot, din mâinile muntenilor, alipindu-le Moldovei. Ãn hrisoave sunt pomenite Motru, JaleÈ, de BaltÄ, Jiu etc. În acest caz, trebuia plătită către domnie o sumă care ajungea chiar până la jumătatea valorii moşiei vândute[49].